Definitie cuminti dex98

CUMÍNTE, cuminți, adj. 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. ♢ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate.Prevăzător, prudent. – Cu + minte.
CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.